Acest site folosește cookies. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Mai multe informatii aici
OK
Articole   -   Pedodonție

Sigilarea șanțurilor și fosetelor molarilor de 6 ani și a tuturor dinților cu relief ocluzal

sigilarea dentara, sigilarea santurilor si fosetelor

 

Organizația Mondială a Sănătății are în vedere patru metode de prevenție a cariei dentare: sigilarea dinților, igiena oro-dentară, fluorizarea și igiena alimentației.

 

Sigilarea dentară reprezintă metoda de elecție în prevenirea și implicit profilaxia cariei dentare la copii.

 

Această metodă poate fi aplicată tuturor dinților ce au suprafață ocluzală (adică suprafața pe care mestecăm alimentele), fie aceștia dinți de lapte sau dinți permanenți, reducând cu până la 80% apariția cariilor dentare. 

 

Perioada de aplicare a acestei metode de profilaxi e este 5–14 ani.

 

Astfel, indicația principală de sigilare o are molarul de 6 ani, cu alte cuvinte primul dinte permanent cu suprafață ocluzală care erupe. 

 

sigilarea dentara, sigilarea santurilor si fosetelor

 

Din ce cauză vă întrebați? Răspunsul este simplu și vizează două aspecte:

 

Primul aspect ține de vârsta copilului; perioada 5-14 ani nu este una în care copiii își dau seama foarte bine de importanța periajului dentar, astfel încât șansa ca molarul de 6 ani sau molarii de lapte să nu fie corect igienizați este destul de mare.

 

Acest lucru implică persistența resturilor alimentare pe suprafețele ocluzale brăzdate de șanțuri și fosete, concomitent cu dezvoltarea plăcii bacteriene și ulterior a cariilor dentare.


Al doilea aspect ține de relieful acestei suprafețe ocluzale; în momentul erupției, atât molarul de 6 ani, cât și ceilalți molari temporari sau nu, au o suprafață ocluzală caracterizată de așa-numita morfologie primară, cu vârfuri ascuțite, șanțuri adânci, relief extrem de pronunțat.

 

Odată cu utilizarea în masticație a acestor suprafețe, intervine fenomenul de abrazie fiziologică a dințior, transformând morfologia primară accidentată și deci prielnică retenției resturilor alimentare și a plăcii bacteriene, într-o morfologie secundară care favorizează o curățare mai ușoară a dinților.

 

Sigilarea dentară se realizează folosind fie cimenturi glassionomere de sticlă (au fost primul material utilizat în sigilările dentare), fie rășini compozite fluide cu eliberare de fluor, în diverse colorații pentru a fi cât mai atrăgătoare,  fie compomerii (materiale ce reprezintă chimic o sinteză între cele două categorii amintite anterior și care încearcă să ofere beneficiile amândorura).

 

Este important ca odată realizată, sigilarea dentară să fie controlată periodic la un interval de 4-6 luni.

Lasă-ne un comentariu

Nu exista comentarii.